- mercenari
- ària, mercenàri, àrio adj. et n. mercenaire
Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.
mercenari
Regardez d'autres dictionnaires:
mercenari — mer|ce|na|ri Mot Pla Nom masculí … Diccionari Català-Català
mercenar — MERCENÁR, Ă, mercenari, e s.m., adj. 1. s.m. Persoană angajată cu leafă într o armată (străină); fig. persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. adj. Care aparţine mercenarilor (1), privitor la… … Dicționar Român
mercenario — mer·ce·nà·rio agg., s.m. CO 1. agg., s.m., che, chi lavora alle dipendenze altrui in cambio di un compenso in denaro | agg., che è eseguito o compiuto dietro compenso: lavori mercenari 2. agg., s.m., che, chi esercita il mestiere delle armi per… … Dizionario italiano
condotier — CONDOTIÉR, condotieri, s.m. (înv.) Căpetenie de mercenari, care se angaja în serviciul unui oraş, al unui principe sau al papii, în Italia. [pr.: ti er] – Din it. condottiere. Trimis de ana zecheru, 15.05.2003. Sursa: DEX 98 condotiér s. m.… … Dicționar Român
legiune — LEGIÚNE, legiuni, s.f. 1. Mare unitate militară romană; p. gener. denumire dată unor formaţii militare sau paramilitare din diferite epoci. ♢ Legiune străină = (în Franţa şi în Spania) formaţie militară, compusă în cea mai mare parte din… … Dicționar Român
Маркграфы Ивреи — Город Ивреа Comune di Ivrea Герб … Википедия
mercenario — {{hw}}{{mercenario}}{{/hw}}A agg. ; anche s. m. (f. a ) 1 Che (o Chi) presta la propria opera per denaro. 2 (spreg.) Che (o Chi) agisce solo per interesse economico: i mercenari delle lettere. 3 Che (o Chi) per denaro esercita il mestiere delle… … Enciclopedia di italiano
buluc — BULÚC, bulucuri, s.n. 1. Număr mare de oameni strânşi la un loc; droaie, gloată. ♦ (Adverbial) În masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu se; repede, iute. 2. (În vechea organizare a armatei din ţările româneşti)… … Dicționar Român
simbrie — SIMBRÍE, simbrii, s.f. 1. (pop.) Răsplată în bani (sau în natură) care se dădea unei persoane angajate pentru un timp în serviciul cuiva; salariu, leafă. ♦ ♢ expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) slugă fără simbrie = a munci (din greu) pentru … Dicționar Român
timariot — TIMARIÓT, timarioţi, s.m. (înv.) Militar turc împroprietărit, dator să se întoarcă sub arme la prima chemare, împreună cu mai mulţi mercenari întreţinuţi de el. [pr.: ri ot] – Din fr. timariot. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
