- nadaire
- a , arèla, airitz, nadaire, o, arello, airis adj. et n. nageur, euse > « Se veguèt puei a una distància bauja sa testeta de nadaire desvariat. » R. Lafont
Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.
Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.
nădăire — nădăíre, nădăíri, s.f. (înv.) 1. nădejde. 2. presimţire. 3. instabilitate, inconstanţă, oscilaţie. 4. dumirire. Trimis de blaurb, 20.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român