recipròc

recipròc
cl. recipròque, òca reciproque, oco adj. et n. réciproque. Rendre lo recipròque ou la recipròca : rendre la pareille; user de représailles > « E voliás pas que t'aguèsse rendut lo recipròc ? » Pessemesse

Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Regardez d'autres dictionnaires:

  • reciproc — RECIPRÓC, Ă, reciproci, ce, adj. (Despre acţiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acţionează unul asupra celuilalt, care se influenţează unul pe altul, care vine din amândouă părţile; p. ext. care angajează în egală măsură. ♢ (log.) Propoziţii… …   Dicționar Român

  • recíproc — re|cí|proc Mot Pla Adjectiu variable …   Diccionari Català-Català

  • recipróc — adj. m. (sil. proc), pl. recipróci; f. sg. reciprócã, pl. recipróce …   Romanian orthography

  • reciproc — (L). Move back and forth …   Dictionary of word roots and combining forms

  • mutual — MUTUÁL, Ă, mutuali, e, adj. Care se face în mod reciproc şi simultan. ♦ Inducţie mutuală = inducţie electromagnetică exercitată reciproc între două circuite străbătute de curenţi electrici variabili. ♦ (impr.) Care are loc reciproc şi fără… …   Dicționar Român

  • compatibilitate — COMPATIBILITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi compatibil; însuşirea a tot ce e compatibil; potrivire. 2. (log.) Raport între două enunţuri care nu se exclud reciproc. 3. (mat.) Proprietate a unui sistem de relaţii de a fi compatibil, părţile sale… …   Dicționar Român

  • antinomie — ANTINOMÍE, antinomii, s.f. Contradicţie aparent insolubilă între două teze, două legi sau două principii (filozofice), care se exclud reciproc şi care totuşi pot fi demonstrate, fiecare în parte, la fel de concludent. – Din fr. antinomie, lat.… …   Dicționar Român

  • contrarietate — CONTRARIETÁTE s.f. 1. Stare de surprindere neplăcută, provocată de o împotrivire, de o contrazicere. 2. Raport logic între două noţiuni sau judecăţi care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noţiuni sau… …   Dicționar Român

  • internaţionalism — INTERNAŢIONALÍSM s.n. 1. Solidaritate, colaborare, cooperare liber consimţită între naţiuni popoare, ţări etc. egale în drepturi, în scopul sprijinului reciproc. 2. Doctrină potrivit căreia diversele interese naţionale trebuie să fie subordonate… …   Dicționar Român

  • mutualism — MUTUALÍSM s.n. (Rar) 1. Sistem de solidaritate şi de ajutor reciproc. 2. (biol.) Vieţuire laolaltă a mai multor organisme diferite ca specie. [pr.: tu a ] – Din fr. mutualité. Trimis de ana zecheru, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  mutualísm s. n.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”