- ciune
- ciéune m. cygne > « E, dous pèr dous, si blanc ciéune trevavon lou pesquié lisc » B. Wyse
Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.
ciune
Regardez d'autres dictionnaires:
čiūnėjimas — sm. (1) → čiūnėti: Gana jau to čiūnėjimo – ūtarykim pie ką Lz … Dictionary of the Lithuanian Language
čiunentis — čiunentis, ẽnasi, ẽnosi žr. čiunėtis … Dictionary of the Lithuanian Language
čiunėtis — čiunėtis, ėjasi, ėjosi gautis … Dictionary of the Lithuanian Language
čiūnėti — čiūnėti, čiū̃ni, ėjo intr. tylėti, būti nuščiuvusiam, čiūtėti: Šuo čiū̃ni, nejakoja Lz. Liš čiūny, niekam nesakai, ką aš tau pasakiau Lz … Dictionary of the Lithuanian Language
ciunism — CIUNÍSM s.n. Curent latinist extremist în lingvistica şi filologia românească legat de numele lui Aron Pumnul, care preconiza supunerea neologismelor romanice aceloraşi transformări fonetice suferite de cuvintele moştenite din latină; pumnism. –… … Dicționar Român
bufonerie — BUFONERÍE, bufonerii, s.f. Vorbă, glumă, gest de un comic grotesc; bufonadă. – Din fr. bouffonerie. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BUFONERÍE s. caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbuşluc, (rar) bufonadă, paiaţarlâc, paiaţărie … Dicționar Român
deşănţare — DEŞĂNŢÁRE s. v. corupţie, decadenţă, de cădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, strică ciune, viciu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
fetiditate — FETIDITÁTE s.f. Starea a ceea ce este fetid, miros puternic şi respingător exalat de cineva sau de ceva. – Din fr. fétidité. Trimis de LauraGellner, 10.05.2004. Sursa: DEX 98 FETIDITÁTE s. v. duhoare, infecţie, împuţi ciune, miasmă, putoare.… … Dicționar Român
făta — FĂTÁ, pers. 3 fátă, vb. I. tranz. (Despre animale mamifere) A naşte, a face pui. – lat. fetare. Trimis de LauraGellner, 07.05.2004. Sursa: DEX 98 FĂTÁ vb. a face, a naşte, (prin Transilv.) a pui. (Vaca a făta un viţel.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
isteciune — ISTECIÚNE, isteciuni, s.f. (înv.) Isteţime. – Isteţ + suf. ciune. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 isteciúne s. f., g. d. art. isteciúnii; pl. isteciúni Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
