- fenomène
- fenoumène n. phénomène
Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.
fenomène
Regardez d'autres dictionnaires:
ciclu — CÍCLU, cicluri, s.n. 1. Succesiune de fenomene, stări, operaţii, manifestări etc. care se realizează într un anumit interval de timp şi care epuizează, în ansamblul lor, evoluţia unui anumit proces (repetabil): totalitatea fenomenelor, faptelor,… … Dicționar Român
sincronic — SINCRÓNIC, Ă, sincronici, ce, adj. 1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care există sau se petrec în acelaşi timp; simultan, concomitent, sincron. 2. Care se referă la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute în acelaşi timp.… … Dicționar Român
alertă — ALÉRTĂ, alerte, s.f. (Adesea fig.) Alarmă. ♦ Semnal convenţional internaţional prin care se atrage atenţia oamenilor de ştiinţă asupra producerii sau iminenţei producerii unor fenomene cereşti ale căror evoluţie şi consecinţe geofizice trebuie… … Dicționar Român
analogie — ANALOGÍE, analogii, s.f. Asemănare (parţială) între două sau mai multe noţiuni, situaţii, fenomene etc. ♦ (lingv.) Fenomen care constă în modificarea formei sau uneori a sensului unui cuvânt sub influenţa alteia dintre formele sale sau sub… … Dicționar Român
antiteză — ANTITÉZĂ, antiteze, s.f. 1. Opoziţie dialectică între două fenomene, idei, judecăţi etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziţia dintre două idei, fenomene, situaţii, personaje, expresii etc., care se pun reciproc în relief. 2. (fil.) Momentul al… … Dicționar Român
apodictic — APODÍCTIC, Ă , apodictici, ce, adj. (Despre judecăţi, demonstraţii etc.) Care exprimă raporturi şi legături necesare între lucruri sau fenomene; care exclude posibilitatea unei opoziţii. – Din fr. apodictique, lat. apodicticus. Trimis de laurap,… … Dicționar Român
categorie — CATEGORÍE, categorii, s.f. 1. Noţiune fundamentală şi de maximă generalitate care exprimă proprietăţile şi relaţiile esenţiale şi generale ale obiectelor şi fenomenelor realităţii. 2. Grup de fiinţe, de obiecte sau de fenomene de acelaşi fel sau… … Dicționar Român
corelaţie — CORELÁŢIE, corelaţii, s.f. 1. Relaţie, legătură reciprocă între două sau mai multe lucruri sau fenomene; relaţie în care unul dintre termeni nu poate exista fără celălalt. 2. Dependenţă reciprocă, relaţie a două fenomene sau procese între… … Dicționar Român
corespondenţă — CORESPONDÉNŢĂ, corespondenţe, s.f. I. 1. Schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate între două persoane. ♦ Conţinutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute într o localitate,… … Dicționar Român
interacţiune — INTERACŢIÚNE, interacţiuni, s.f. 1. Formă de legătură a obiectelor, a fenomenelor etc., manifestată printr o influenţare, condiţionare sau acţiune cauzală reciprocă. 2. (fiz.) Acţiune reciprocă între două sau mai multe corpuri, sisteme fizice,… … Dicționar Român
