- finala
- finalo f. finale
Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.
finala
Regardez d'autres dictionnaires:
finală — finálă (ornament, sunet, fază sportivă) s. f., g. d. art. finálei; pl. finále Trimis de siveco, 02.07.2005. Sursa: Dicţionar ortografic FINÁL//Ă finalăe f. 1) Ultima întâlnire în cadrul unor competiţii cu caracter eliminatoriu. 2) Ornament… … Dicționar Român
finálã — s. f., g. d. art. finálei; p1. finále … Romanian orthography
final — FINÁL, Ă, finali, e, adj., subst. 1. adj. Care reprezintă sfârşitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acţiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârşit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament… … Dicționar Român
Piz Mitgel — Ansicht vom Oberhalbstein Höhe 3 158,8 … Deutsch Wikipedia
semifinală — SEMIFINÁLĂ, semifinale, s.f. Fază a unui concurs sportiv care precedă finala şi în care se selecţionează echipele sau jucătorii participanţi la finală. – Semi + finală. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 semifinálă s. f. finală Trimis… … Dicționar Român
Croatia at the 2011 World Championships in Athletics — Croatia at the World Championships in Athletics Flag of Croatia … Wikipedia
deznodământ — DEZNODĂMẤNT, deznodăminte, s.n. Felul cum ia sfârşit, cum se rezolvă o situaţie, o încurcătură, un conflict etc. ♦ spec. Parte finală a unei compoziţii epice sau dramatice, care aduce soluţia intrigii. – Deznoda + suf. ământ (după fr. dénouement) … Dicționar Român
epilog — EPILÓG, epiloguri, s.n. Partea finală a unor lucrări literare în care autorul rezumă concluziile, subliniază anumite idei din operă şi face cunoscută pe scurt evoluţia viitoare a personajelor sale; încheiere. ♦ fig. Sfârşit al unei situaţii, al… … Dicționar Român
finiş — FÍNIŞ, finişuri, s.n. Parte finală a unei curse sportive, parcursă cu efort maxim în vederea obţinerii unei performanţe cât mai bune. – Din engl., fr. finish. Trimis de LauraGellner, 11.05.2004. Sursa: DEX 98 Finiş ≠ start Trimis de siveco,… … Dicționar Român
interlocuţiune — INTERLOCUŢIÚNE, interlocuţiuni, s.f. (jur.) Hotărâre judecătorească care precedă sentinţa finală a unui proces. [var.: interlocúţie s.f.] – Din fr. interlocution. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 interlocuţiúne s. f., pl.… … Dicționar Român
