- marcat
- voir mercat
Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.
marcat
Regardez d'autres dictionnaires:
Marcat — En Italie, le nom est porté en Lombardie et en Vénétie, mais il y est plus fréquent sous la forme Marcato. Selon De Felice (Dizionario dei cognomi italiani), c est un dérivé du prénom Marco (= Marc). En France, où le sens pourrait être le même,… … Noms de famille
marcat — MARCÁT1 s.n. Acţiunea de a marca şi rezultatul ei; marcare, marcaj. – v. marca. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MARCÁT2, Ă, marcaţi, te, adj. 1. Care poartă o marcă (1). ♦ (Despre obiecte de metal preţios) Care are imprimat semnul… … Dicționar Român
marcat — mar|cat Mot Agut Adjectiu variable … Diccionari Català-Català
Uo henno e un aoucat que tengueren tout un marcat — Traduction: Une femme et une oie tiendraient tout un marché … Proverbes Gascons
mercat — marcat, marcat m. marché. Crompar es melhor mercat que demandar prov … Diccionari Personau e Evolutiu
gol — GOL1, goluri, s.n. (La unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat în favoarea echipei care a reuşit această introducere. – Din engl. goal. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GOL2, GOÁLĂ, goi, goale, adj … Dicționar Român
avantaj — AVANTÁJ, avantaje, s.n. 1. Folos mai mare pe care îl obţine cineva (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau ceva faţă de altcineva sau altceva) bazată pe o situaţie, pe o… … Dicționar Român
centru — CÉNTRU, (I 1, 2, 3, 4, II 1, 3) centre, s.n., (I 5, II 2) centri, s.m. I. 1. s.n. (mat.) Punct în raport cu care punctele unei figuri se asociază în perechi simetrice. Centrul unui dreptunghi. ♦ Punct în raport cu care toate punctele unei figuri… … Dicționar Român
diezat — DIEZÁT, Ă adj. Marcat cu un diez. ♦ (fon.) Care are o notă mai înaltă decât sunetul fundamental de care se leagă. [cf. fr. diésé]. Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN DIEZÁT, Ă adj. marcat cu un diez. ♢ (fon.; despre sunete)… … Dicționar Român
epocă — ÉPOCĂ, epoci, s.f. 1. Perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebeşte de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră (2.) ♢ expr. A face epocă = a atrage atenţia, a face vâlvă, a se… … Dicționar Român
