- respectuós
- osa, respetuous, respetous, o adj. respectueux, euse
Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.
respectuós
Regardez d'autres dictionnaires:
respectuos — RESPECTUÓS, OÁSĂ, respectuoşi, oase, adj. Plin de respect, cu respect; cuviincios. [pr.: tu os. – var.: respectós, oásă adj.] – Din fr. respectueux. Trimis de dante, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 Respectuos ≠ obraznic Trimis de siveco, 03.08.2004.… … Dicționar Român
Respectuös — (v. lat.), ehrerbietig … Pierer's Universal-Lexikon
respectuós — res|pec|tu|ós Mot Agut Adjectiu variable … Diccionari Català-Català
respectuós — adj. m. (sil. tu os), pl. respectuóşi; f. sg. respectuoásã, pl. respectuoáse … Romanian orthography
deferent — DEFERÉNT, Ă, deferenţi, te, adj. Plin de deferenţă; care arată deferenţă; respectuos; condescendent. – Din fr. déférent, lat. deferens, ntis. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98 DEFERÉNT adj. v. respectuos. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
reverenţios — REVERENŢIÓS, OÁSĂ, reverenţioşi, oase, adj. Foarte politicos, deosebit de respectuos; ceremonios. [pr.: ţi os] – Din fr. révérencieux. Trimis de LauraGellner, 08.07.2004. Sursa: DEX 98 REVERENŢIÓS adj. ceremonios, protocolar, solemn. (Ton… … Dicționar Român
compliment — COMPLIMÉNT, complimente, s.n. 1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de consideraţie. ♢ loc. adv. Fără compliment = fără exagerare, fără gândul de a măguli; pe faţă, sincer. 2. (La pl.)… … Dicționar Român
condescendent — CONDESCENDÉNT, Ă, condescendenţi, te, adj. Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoinţă faţă de cineva; respectuos, amabil. – Din fr. condescendant. Trimis de iacobpompilia, 09.04.2006. Sursa: DEX 98 CONDESCENDÉNT adj. v. respectuos … Dicționar Român
obsecvios — OBSECVIÓS, OÁSĂ, obsecvioşi, oase, adj. (livr.) Care este excesiv de politicos, de respectuos; servil, slugarnic, smerit, umil, plecat. [pr.: vi os] – Din fr. obséquieux, lat. obsequiosus. Trimis de laurap, 14.11.2002. Sursa: DEX 98 OBSECVIÓS… … Dicționar Român
cuceri — CUCERÍ, cuceresc, vb.IV. I. tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susţinută; A câştiga. 2. fig. A şi atrage simpatia, a câştiga dragostea sau bunăvoinţa cuiva. II. tranz. şi refl. (înv … Dicționar Român
