- suplicant
- a, suplicant, o adj. et n. suppliante. « l'estrassamen de si senglut s'apasimavo di paraulo suplicanto… » Gabriel Bernard
Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.
suplicant
Regardez d'autres dictionnaires:
suplicant — SUPLICÁNT, Ă, suplicanţi, te, s.m. şi f. (înv.) Persoană care suplică; persoană care adresează o suplică. – Din germ. Supplikant. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUPLICÁNT s. v. reclamant. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
suplicant — su|pli|cant Mot Agut Nom femení … Diccionari Català-Català
reclamant — RECLAMÁNT, Ă, reclamanţi, te, s.m. şi f. 1. Persoană care face o reclamaţie. 2. Persoană care se adresează justiţiei pentru a i se recunoaşte un drept, pentru a obţine repararea unei pagube etc. – Din fr. réclamant. Trimis de IoanSoleriu,… … Dicționar Român
suplica — SUPLICÁ, suplíc, vb. I. intranz. (înv.) A se ruga de cineva cu stăruinţă şi umilinţă. – Din lat., it. supplicare. Trimis de LauraGellner, 28.07.2004. Sursa: DEX 98 suplicá vb. (sil. pli ), ind. prez. 1 … Dicționar Român
suplicător — suplicătór, suplicătóri, s.m. (înv.) persoană care scria şi adresa o suplică (v.); suplicant. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
