- tabacar
- tabaca fumer du tabac; priser
Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.
tabacar
Regardez d'autres dictionnaires:
tăbăcar — TĂBĂCÁR, tăbăcari, s.m. Specialist în tăbăcitul pieilor. – Din tabac2 + suf. ar. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TĂBĂCÁR, tăbăcari, s.m. Muncitor specialist în tăbăcitul pieilor; tabac2, timar, argăsitor. – Tabac2 + suf. ar. Trimis de … Dicționar Român
tãbãcár — s. m., pl. tãbãcári … Romanian orthography
tabac — TABÁC1, tabacuri, s.n. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (reg.) Tutun de fumat. ♦ (bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TABÁC2, tabaci, s.m. Tăb … Dicționar Român
timar — TIMÁR1, timari, s.m. (reg.) Tăbăcar. – Din magh. timár. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TIMÁR2, timaruri, s.n. (Mai ales la pl.) Denumire dată, în evul mediu, în Imperiul Otoman, loturilor de pământ conferite, temporar,… … Dicționar Român
tăbăcăresc — TĂBĂCĂRÉSC, EÁSCĂ, tăbăcăreşti, adj. Care aparţine tăbăcarilor, privitor la tăbăcari. ♢ Lână tăbăcărească = lână care se smulge de pe pielea de oaie dată la tăbăcit. – Din tăbăcar + suf. esc. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TĂBĂCĂRÉSC … Dicționar Român
tăbăcărie — TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s.f. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul tăbăcarului, locul unde se argăsesc pieile. – Din tăbăcar + suf. ie. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TĂBĂCĂRÍE, (2) tăbăcării, s.f. 1. Meseria tăbăcarului. 2. Atelierul… … Dicționar Român
dubălar — DUBĂLÁR, dubălari, s.m. (reg.) Tăbăcar. – Dub(e)ală + suf. ar. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUBĂLÁR s. v. argăsitor, caraban, nasi corn, tăbăcar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dubălár s. m … Dicționar Român
tabác — I. (tãbãcar) s. m., pl. tabáci II. (tutun) s. n., pl. tabácuri … Romanian orthography
argăsitor — ARGĂSITÓR, OÁRE, argăsitori, oare, adj., s.m. şi f. (Muncitor) care argăseşte. – Argăsi + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ARGĂSITÓR s., adj. 1. s. v. tăbăcar. 2. adj … Dicționar Român
cal — s. 1. (zool.) cabalină, (pop. şi depr.) mărţână. 2. (iht.) cal de mare (Hippocampus hippocampus) v. căluţ de mare. 3. (tehn.) căluşel, război. (cal la moara de vânt.) 4. (tehn.) scaun. (cal la scăunoaie.) Trimis de siveco, 31.08.2005. Sursa … Dicționar Român
