- brancaci
- brancai, brancàci, brancai m. nigaud > «… s'es adobat, aqueu brancaci, per se faire ensacar per d'arlèris que li an escanat son invencion. » F. Vernet
Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.
Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.
brâncă — BRẤNCĂ1 s.f. 1. Boală contagioasă, specifică porcilor, caracterizată prin lipsa poftei de mâncare şi apariţia unor pete violacee. 2. (pop.) Erizipel. 3. Plantă erbacee fără frunze, cu flori verzui sau alburii grupate în formă de spic, folosită în … Dicționar Român