- caracteristic
- a, carateristi, ico adj. et f. caractérstique
Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.
caracteristic
Regardez d'autres dictionnaires:
caracteristic — CARACTERÍSTIC, Ă, caracteristici, ce, s.f., adj. 1. s.f. Însuşire specifică predominantă, proprie unei fiinţe, unui lucru, unui fenomen etc. şi care diferenţiază o fiinţă de alta, un lucru de altul. 2. adj. Care constituie trăsătura distinctivă a … Dicționar Român
característic — ca|rac|te|rís|tic Mot Pla Adjectiu variable … Diccionari Català-Català
característic — adj. m., pl. característici; f. sg. característicã, pl. característice … Romanian orthography
caracteristică — Caracteristic ≠ necaracteristic Trimis de siveco, 24.03.2009. Sursa: Antonime CARACTERÍSTICĂ s. 1. v. însuşire. 2. (tehn.) v. parametru. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime característică s. f., g. d. art. característicii; … Dicționar Român
specific — SPECÍFIC1 s.n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – fr. spécifique. Trimis de pan111, 08.07.2004. Sursa: DLRM SPECÍFIC2, Ă, specifici, e, adj. Care este propriu, caracteristic unei fiinţe, unui lucru sau … Dicționar Român
clasic — CLÁSIC, Ă, clasici, ce, adj. 1. (Despre opere literare, ştiinţifice, artistice) Care serveşte ca model de perfecţiune, care poate fi luat drept model; p. ext. care este scris după canoanele obişnuite, tradiţionale. ♦ (Despre scriitori, artişti,… … Dicționar Român
distinctiv — DISTINCTÍV, Ă, distinctivi, e, adj. Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care serveşte pentru recunoaştere; caracteristic. – Din fr. distinctif. Trimis de LauraGellner, 13.10.2005. Sursa:… … Dicționar Român
facies — FÁCIES, faciesuri, s.n. 1. Aspect caracteristic al feţei în cursul unei boli, al unei stări emotive etc.; p. gener. fizionomie. 2. Aspect al unei culturi arheologice în ce are ea mai caracteristic. 3. Totalitate a particularităţilor mineralogice… … Dicționar Român
plescăi — PLESCĂÍ, pléscăi, vb. IV. intranz. 1. A mânca cu zgomot; a scoate un sunet caracteristic, desprinzând brusc buzele una de alta sau limba de cerul gurii (în semm de plăcere); a pleoscăi. 2. A scoate un sunet caracteristic prin pocnirea sau… … Dicționar Român
propriu — PRÓPRIU, IE, proprii, adj. 1. Care aparţine în mod exclusiv cuiva; personal. ♢ Nume (sau substantiv) propriu = nume care se dă unui lucru sau unei fiinţe spre a le deosebi de alte lucruri sau fiinţe din aceeaşi categorie şi care se scrie cu… … Dicționar Român
