- emigrat
- ada, emigra, ado adj. et n. émigrée
Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.
emigrat
Regardez d'autres dictionnaires:
emigrat — EMIGRÁT, Ă, emigraţi, te, s.m. şi f., adj. Emigrant. – Din fr. émigré. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 emigrát s. m., adj. m. (sil. grat), pl. emigráţi; … Dicționar Român
emigrat — e|mi|grat Mot Agut Nom masculí … Diccionari Català-Català
emigraţie — EMIGRÁŢIE, emigraţii, s.f. 1. Situaţia în care se găseşte o persoană emigrată (emigra). 2. Timpul cât cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeaşi ţară, în acelaşi loc, într o anumită epocă. 4. (Rar) Emigrare. [var.:… … Dicționar Român
Дистрикт "Галиция" — Флаг Дистрикта Галиция[1] Дистрикт Галиция, (нем. Distrikt Galizien) территориальное образование, существовавшее в 1941 1944 на оккупированных немцами землях современных Львовской, Тернопольской и Ивано Франковской областей. Дистрикт Галиция был… … Википедия
Moldovan parliamentary election, 1990 — Moldovan parliamentary election 1984 ← 1990 → 1994 … Wikipedia
APPELLARE e sponso — apud Plin. l. 16. c. 33. bui de cupresso, Huic patria Insula Creta, quamquam Cato Tarentinam eam appellet, credo quod primum eo venerit sed in Tarento quocumque in loco terram moverit quispiam, si naturalis haec gignitur protinusque emigrat: in… … Hofmann J. Lexicon universale
emigrant — EMIGRÁNT, Ă, emigranţi, te s.m. şi f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. Trimis de RACAI, 14.01.2009. Sursa: DEX 98 EMIGRÁNT s., adj. expatriat, pribeag. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime emigránt s … Dicționar Român
haban — HABÁN, Ă, habani, e, s.m. şi f. Membru al unei secte baptiste ai cărei adepţi au emigrat şi în Transilvania în secolul al XVI lea. – Din germ. Habaner. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HABÁN, Ă s. m. f. membru al unei secte baptiste… … Dicționar Român
indoeuropean — INDO EUROPEÁN, Ă, indo europeni, e, adj., s.m. pl. 1. adj. (În sintagma) Limbi indo europene (şi substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte scrise, dar reconstituită, în esenţă, cu ajutorul… … Dicționar Român
quaker — QUÁKER, Ă, quakeri, e, s.m. şi f. (Religie) Membru al unei secte protestante pacifiste şi austere întemeiate în sec. XVII şi răspândite în Anglia şi în S.U.a. [pr.: cuéi căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker. Trimis de cata, 24.02.2002. Sursa: DEX… … Dicționar Român
