- estetic
- a, esteti, ico adj. et f. esthétique
Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.
estetic
Regardez d'autres dictionnaires:
estetic — ESTÉTIC, Ă, estetici, ce, subst., adj. 1. s.f. Ştiinţă care studiază legile şi categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare şi de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esenţa artei, la raporturile ei cu… … Dicționar Român
estètic — es|tè|tic Mot Pla Adjectiu variable … Diccionari Català-Català
estétic — adj. m., pl. estétici; f. sg. estéticã, pl. estétice … Romanian orthography
gust — GUST, gusturi, s.n. I. Simţ prin care organismul primeşte (cu ajutorul limbii şi mucoasei bucale) informaţii asupra proprietăţilor chimice ale unor substanţe cu care vine în contact; senzaţie produsă de o substanţă (alimentară) prin excitarea… … Dicționar Român
frumos — FRUMÓS, OÁSĂ, frumoşi, oase, adj., adv., s.n. I. adj. 1. (Adesea substantivat; despre fiinţe şi părţi ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mişcărilor, culorilor etc.; care are… … Dicționar Român
inestetic — INESTÉTIC, Ă, inestetici, ce, adj. Care nu este estetic; neestetic, urât. – Din fr. inesthétique. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INESTÉTIC adj. urât. (Un aspect inestetic.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime inestétic … Dicționar Român
antiestetic — ANTIESTÉTIC, Ă, antiestetici, ce, adj. Care este împotriva esteticii. [pr.: ti es ] – Din fr. antiesthétique. Trimis de ana zecheru, 20.02.2004. Sursa: DEX 98 antiestétic adj. (sil. ti es ) → estetic Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
cenaclu — CENÁCLU, cenacluri, s.n. Grup de literaţi, de artişti etc. legaţi prin afinităţi estetice, temperamentale, care au aspiraţii, program estetic comun, uneori o publicaţie proprie. ♦ Reunire periodică a unui asemenea grup. [pl. şi: cenacle] – Din fr … Dicționar Român
impresionism — IMPRESIONÍSM s.n. Mişcare artistică apărută în a doua jumătate a sec. XIX, caracterizată prin renunţarea la contururile precise, la detalii, la clarobscur spre a reda cât mai sugestiv lumina (în pictură), prin modelarea fragmentară a suprafeţelor … Dicționar Român
peisaj — PEISÁJ, peisaje, s.n. 1. Parte din natură care formează un ansamblu artistic şi este prinsă dintr o singură privire; privelişte; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creaţi de om. 2. Gen … Dicționar Român
