- maselar
- masela charcuter; fig. massacrer
Diccionari Personau e Evolutiu. 2015.
maselar
Regardez d'autres dictionnaires:
măselar — MĂSELÁR, măselari, s.m. (reg.) 1. (bot.) Măselariţă. 2. Nume dat diferitelor părţi ale unor obiecte sau unelte. – Din măsea + suf. ar. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂSELÁR s. v. ciumăfaie, laur, măselariţă, sunătoare. Trimis de… … Dicționar Român
măselariţă — MĂSELÁRIŢĂ, măselariţe, s.f. Plantă medicinală toxică din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă şi cu flori galbene cu nervuri violete, din care se extrage atropina; sunătoare, măselar, nebunariţă (Hyoscyamus niger). – Măsea + suf. ariţă.… … Dicționar Român
ciumăfaie — CIUMĂFÁIE, ciumăfaie, s.f. Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe şi cu seminţe negre închise într o capsulă cu ţepi moi; laur (Datura stramonium). [var.: ciumăfái s.n.] – cf. magh. c s u d a f a. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa … Dicționar Român
măsea — MĂSEÁ, măsele, s.f. 1. Fiecare dintre dinţii mari (terminaţi cu o suprafaţă plată) fixaţi în partea posterioară a maxilarelor, după canini, la om şi la unele animale, servind la zdrobirea şi la măcinarea alimentelor; molar1. ♢ Măsea de minte =… … Dicționar Român
sunătoare — SUNĂTOÁRE s.f. Nume dat mai multor plante erbacee din familii diferite: a) plantă cu miros neplăcut din familia compozeelor, cu tulpina şi frunzele acoperite cu peri moi, cu flori galbene şi cu miros neplăcut (Crepis foetida); b) pojarniţă; c)… … Dicționar Român
